Execuția brutală a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale de către bolșevici a șocat întreaga lume. Vestea execuției a ajuns cu întârziere și în România. Regina Maria, rudă cu țarul Nicolae al II-lea, a fost devastată de oribilul asasinat.
Vara anului 1918 a fost deosebit de grea pentru România. După ce bolșevicii ruși au solicitat încheierea unei păci cu Puterile Centrale, România a fost și ea constrânsă să solicite un armistițiu.
Termenii Tratatului de Pace din 7 mai 1919, dintre România și Puterile Centrale, erau deosebit de duri. Practic, România își pierdea independența, dar și numeroase teritorii.
Toate speranțele românilor erau îndreptate către Frontul de Vest, unde aliații prelua inițiativa pe câmpul de luptă.
În acest peisaj sosește vestea asasinării țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și a familiei sale de către bolșevici.
Înainte de a fi asasinați, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, țarul Nicolae al II-lea și familia sa au fost arestați „la domiciliu” vreme de 13 luni, mai întâi în Palatul Alexandru din Ţarskoe Selo, apoi în Tobolsk, în vestul Siberiei. Ultimul loc unde au fost deținuți și apoi executați a fost la Ekaterinburg, în Urali.
În noaptea de 16 iulie, întreaga familie a țarului a fost trezită și mutată la parter, unde a fost executată de bolșevici.
Nicolae al II-lea făcuse o vizită în România la Constanța în 1914, cu doar câteva zile înainte să înceapă criză care a condus la Primul război Mondial.
Țarul Nicolae al II-lea a venit din Ialta, pe iahtul său „Standard”, însoțit de toată familia sa, de împărăteasă şi de cele patru Mari Ducese, de moștenitorul tronului şi de o suită numeroasă.
Vizita de atunci a lui Nicolae al II-lea în România apărea drept o manevră a diplomației rusești de a îmbunătăți relațiile cu România. Totodată, era discutat și un eventual proiect de căsătorie dintre Marea Ducesă Olga şi Principele Carol. Și datorită acestei vizite, vestea asasinării țarului a produs consternare în România.
„În fine, câteva săptămâni în urmă am aflat şi moartea, groaznica moarte a lui Nicolae al II-lea şi a întregii sale familii.
Parcă revedeam cu patru ani înainte primirea de la Constanța. Împăratul atotputernic, împărăteasa visătoare, mistică şi tristă, fetele, cele patru fete pline de viață şi de speranțe, şi frumosul copil nepăsător şi ștrengar care părea sortit a domni odată peste 180 de milioane de oameni. De acum, totul praf şi cenuşă.
Amănuntele, sălbaticele amănunte ale tragediei de la Ekaterinburg nu ne erau încă cunoscute, știam doar brutala realitate: asasinarea colectivă a țarului, a țarinei şi a celor cinci copii.
Din diverse interese politice, ca şi din spirit de lașitate, omenirea n-a reacționat cum s-ar fi cuvenit în faţa acestei barbarii nedemne de civilizația vremurilor noastre. Nicăieri o rugăciune pentru sufletele acestor nenorociți muritori”, notează Ion Gheorghe Duca în memoriile sale.
Regina Maria a suferit cel mai mult la vestea oribilului asasinat. Principesa Maria Alexandra Victoria, viitoarea regina Maria a României, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia.
Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, Duce de Edinburgh (1844–1900), care refuzase, în 1863, Tronul Greciei, şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (1853–1920).
Prin mama sa, Maria era şi nepoată a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și verișoară a viitorului țar Nicolae al II-lea. Tocmai de aceea, vestea asasinării lui Nicolae al II-lea a copleșit-o.
„Mi-a părut bine când am aflat că Regina Maria a ţinut să reacţioneze împotriva acestui val de vinovată nepăsare.
Într-o bisericuță de lemn de lângă Bicaz, pe pământul României, căreia orice s-ar zice Nicolae al II-lea i-a arătat interes şi prietenie, a ars o lumânare pentru fostul împărat al tuturor rușilor şi s-au rostit rugăciunile religiei ortodoxe pentru pomenirea lui şi a neamului său adormit întru Domnul.
Regina Maria, care asistase la încoronarea vărului ei, care de atâtea ori îl văzuse în toată pompa splendorii lui imperiale, îmi povestea în urmă contrastul dintre măreția acestui trecut strălucit şi dintre biblica simplicitate a ceremoniei de la Bicaz şi ce straniu i se părea când între zidurile bisericuței de lemn auzea răsunând glasul modestului popă de sat care cerea să fie iertați de păcatele lor, de tot ce au greșit, `sau cu vorba sau cu fapta împăratul Nicolae, împărăteasa Alexandra Feodorba, cesareviciul Alexis Nicolaevici şi marile Ducese Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia ai tuturor Rusiilor`”, mai consemna I.G. Duca.
Momentul în care regina Maria a intrat în sufletul şi în istoria românilor. Avea doar 17 ani
Regina Maria și scandalul de la Coțofenești. „În vremuri de război, legile morale sunt răsturnate”